Între continente partea a doua este creată pentru a surprinde.

În primul rând, începe cu o dedicaţie deosebită şi doar atât mai scriu.

Cum să înceapă?

Nu am vrut să îi scriu şi partea a doua din teamă că nu o să am ce sa scriu. Ce puteam să mai scriu în peste 100 de pagini? nici nu ştiu cum m-am gândit la partea a doua şi cum am deschis pentru prima dată pagina de word. Nu îmi amintesc nici măcar cum am tastat primele cuvinte, dar îmi amintesc faptul că mă gândeam la Cristina şi mă gândeam să reiau acţiunea dintr-un punct îndepărtat. Cum ar fi fost să nu relatez ce s-a întâmplat între cei doi pe acea bancă? Înainte de nunta Anei şi a lui Sinan? sau cum ar fi fost să nu descriu nunta Anei şi a lui Sinan? ce s-a întâmplat? Cum a ajuns Omer acolo? Deja m-am pierdut, mă simt confuză….Cum ar fi să nu găsim nimic din cele menţionate mai sus? Oare să schimb şi subiectul? Cum ar fi altă Între Continente complet nouă.

Nouă-nouţă, fără trecut şi cu un viitor incert, cufundat în ceaţă, apar primele pagini, iar eu sunt tare mândră de mine. Nu credeam că voi reuşi să scriu nici măcar un prim volum şi acum aştept volumul doi. Sunt sigură că cel puţin o persoană îl aşteaptă la fel de mult ca mine. Sunt ele, fetele mele! <3

Ce va fi?

Nu se ştie. Nu ştiu, nu am plan, nu am idei. Ştiu doar că mi-l doresc foarte mult. Nu ştiu nici măcar dacă o să vadă sau nu lumina tiparului, dar despre acest lucru o să detaliez într-un alt post.

Promit să revin cu detalii şi de data aceasta să mă ţin de promisiune. Am promis cam multe, ştiu. Nu am uitat nici de Croazieră prin viaţă şi nici de Adevăr sau provocare?, două proiecte dragi mie la care încă lucrez. În prezent nu am nici un manuscris finalizat, dar am deja editura cu care voi colabora. Sper eu ca toate elementele de noutate, să surprindă, şi pe mine, şi pe voi cei care mă citiţi.