Fire-mpletite
ianuarie 9, 2021
Modificări necesare
ianuarie 9, 2021

Te aştept!

Reflectez de câteva zile la problemele existenţiale ale vieţii. Nu reuşesc să îmi găsesc acea voce interioară care îmi dă putere şi simt cum mă plimb nestingherit pe străzile pustii ale sufletului meu. Nu reuşesc nici măcar să îmi răspund la întrebări simple, de genul: „Ce ţi-ar plăcea să faci astăzi?”. Şi nu pentru că nu aş ştii ce aş vrea să fac, ci pentru că mă apuc să fac ceva iar apoi mă apuc de altceva, sau că mi-ar plăcea să fac nenumărate lucruri în acelaşi timp. Nu găsesc răspunsul ideal la întrebarea „ce să fac şi eu astăzi?” şi nici nu reuşesc să îmi îndeplinesc obiectivele propuse pe ziua respectivă.

Simţindu-mă pe zi ce trece mai abandonată de vocea mea interioară, căreia îi tot fac fel de fel de promisiuni, mă refugiez în cărţi. Nu în cărţile de joc şi nici în cele de tarot, în cărţile pe care le pot devora din scoarţă-n scoarţă, pe unele chiar în 24 de ore. (Dacă e o carte mică şi firavă, aşa ca Între continente, cred că şi în mai puţin timp). Prima carte citită pe anul aceasta a fost „Splendida cetate a celor o mie de sori”, a lui Khaled Hosseini. O carte care m-a impresionat într-un mod în care puţine alte cărţi ar fi reuşit. Am finalizat-o seara trecuta, dar şi dimineaţa m-am trezit cu gândul la ea şi la secvenţele care m-au marcat. Hosseini nu se citeşte foarte greu şi eram familiarizată cu stilul său de la „Vânătorii de Zmeie” (despre ea pot spune că m-a marcat – poate că unde a fost şi una dintre primele cărţi despre istoria Afganistanului din ultimii 30 de ani). Bun! Aş putea povesti la nesfârşit despre aventurile mele literare, dar sunt sigură că şi voi le aveţi pe ale voastre. Mi-ar fi benefice unele recomandări, dacă puteţi şi doriţi! Mie îmi este poftă de o carte bună tot timpul.

Iar în privinţa vocii mele interioare, care se lasă aşteptată, sunt sigură că va veni. Tot ceea ce aşteptăm va veni mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nu va avea forma dorită de noi. Ştiu că este supărată pe mine şi îi va trece. Noi, oamenii, trebuie să învăţăm să ne înţelegem şi să ne iertăm pe noi însăşi pentru faptele şi alegerile pe care le facem. Dacă ne certăm cu noi, dacă fugim de noi, dacă ne ascundem de ceea ce suntem cu adevărat şi ne lăsăm pradă frustrărilor şi gândurilor negative, ne transformăm în altceva. Ceva ce trebuie să iubim, să ne iubim pe noi pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce facem!

Vezi, draga mea, voce interioară cum am învăţat teoria?

Promit, că voi pune în practică! Mă voi accepta şi mă voi iubi cu tot cu alegerile idioate pe care le fac! – acum ţi-am arătat că încă nu m-am iertat şi ai dreptate să fii încă supărată pe mine. Dar voi folosi uleiurile esenţiale de la Marina până ce mă voi accepta în noua formă evoluată.

Te aştept înapoi, sunt acolo unde m-ai lăsat! Nu pot să-ţi spun că sunt la fel pentru că lipsa ta m-a schimbat. M-a transformat într-un alt om, altă fiinţă, dar care nutreşte aceleaşi sentimente.

Tu aştept!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *