Cum am scris „Între continente”
iulie 4, 2020
Un altfel de azi
iulie 8, 2020

Sâmbătă seara

E sâmbătă seara şi eu încă mai ascult aceleaşi melodii, fredonez aceleaşi versuri memorate în subconştient în urmă cu câteva luni sau poate chiar câţiva ani. Prefer să rămân agăţată de trecut chiar şi de un fir de aţă. Nu îmi place necunoscutul şi fug de viitor cu viteza luminii. Fug de el şi fug de mine, de ceea ce simt şi de ceea ce aş vrea să simt. Mă sperie.

E sâmbătă seară şi cu gândul plecat şi privirea la stele, te port în suflet. Visez cu ochii deschişi la momente apuse şi îţi şoptesc, îţi vorbesc, îţi spun, îţi cânt ceea ce nu auzi, nu vezi, nu simţi. Îmi întorci spatele şi pleci până şi în visele mele. Unde să te mai caut ca să te pot găsi aşa cum eşti, aşa cum vreau, aşa cum îmi doresc? La ce mai pot spera dacă nu îmi pot vedea chipul oglindit în privirea ta?

E sâmbătă seara şi plouă nebun. Ador sunetul picăturilor de ploaie. L-aş adora mai tare dacă aş ştii că îl asculţi şi tu în acelaşi timp cu mine. L-aş iubi mai tare dacă aş ştii că te face să te gândeşti la mine. Să te caut prin nori? Poate un înger a avut nevoie de un alt înger şi a furat o parte din tine, din tot ceea ce însemni tu pentru mine?

E sâmbătă seara şi fără să-mi dau seama, şi fără să-mi doresc, te caut. Nu te vreau, dar te caut, nu îţi simt lipsa, dar aş vrea să fii lângă mine. Nu tânjesc după nimic al tău, dar aş da orice să-ţi simt îmbrăţişarea, parfumul, atingerea.

E sâmbătă seara, momentul prielnic pentru a face magia vieţii. Acea magie în care totul se transformă în fum şi se împrăştie în zare. Te caut în zadar, pentru că nu eşti, pentru că nu exişti…

Sâmbătă seara, momentul să trăiesc realitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *