De la literatură la celelalte arte: operaţiunea supă de roşii cu găluşte

Fragment 2
iulie 23, 2020
Create fără să ştii
august 5, 2020

De la literatură la celelalte arte: operaţiunea supă de roşii cu găluşte

Nu este o noutate pentru niciunul dintre cei care mă cunosc că a găti nu se află printre activităţile mele preferate şi nici nu este un capitol la care excelez. Sunt fericită atunci când reuşesc să fac o farfurie cu mâncare comestibilă.

Dar când îmi spune el că are poftă de ceva anume, încerc să îi îndeplinesc dorinţele, mai ales dacă o asemenea dorinţă este exprimată fix de ziua lui de naştere. Aşa se face că de cum am făcut ochi, am început să butonez internetul în lung şi în lat căutând REŢETA de supă de roşii cu găluşte.

Ştiam că nu o să găsesc ce caut şi că reţeta de supă de roşii cu găluşte a soacră-mii nu o să fie postată pe niciun site, şi chiar dacă aş găsi o reţetă asemănătoare nu o să reuşesc să o pun în practică întocmai. Nu mai zic de gust… Eu nu sunt fan ciorbe şi supe, aşa că nu ştiam nici măcar care ar fi gustul ideal.

Am ales o reţetă simplă. Legume tocate mărunt, fierte, roşii curăţate de coajă şi date prin blender,  pus iar la fiert. Între timp trebuia să fac găluştele. Auzisem că este o întreagă poveste legată de textura şi de modul de preparare a acestora, aşa că, am ales să pun în practică o reţetă de pe net, în defavoarea reţetei bunicii. Rezultatul: găluşte tari ca piatra. Nu ar fi fost o problemă pentru că supa de roşii era chiar gustoasă, păcat că ardeiul capia avea ceva urme de iuţeală, iar supa mea a ieşit destul de picantă pentru gusturile mele.

Nu am reuşit să fac o supă de roşii extraordinară, la fel de bună cum o face mama soacră, dar a fost comestibilă. De poftă sau de foame, el a reuşit să manânce un castron cu vârf. A promis că va mai mânca unul, iar eu promis că voi exersa până voi reuşi să fac cele mai pufoase găluşte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *