Cum am scris „Între continente”

Fragment „Între continente”
iulie 2, 2020
Sâmbătă seara
iulie 4, 2020

Cum am scris „Între continente”

Primele rânduri din Între continente le-am scris, provocată fiind, de către soţul meu. M-am trezit într-o dimineaţă ploioasă de aprilie cu chef de a scrie. Eu scriu mereu diverse nimicuri scurte cărora nu le dau importanţă. Voiam doar să scriu, nu ştiam ce… aşa au luat naştere primele pagini din Între continente. Din ceea ce scriam, izvorul nesecat de cuvinte din interior parcă abunda, voia să îmi arate că a păstrat, că nu a pierdut pe drum niciun cuvânt de când am renunţat să mai scriu.

A urmat apoi o curiozitate: cine va citi ceea ce scriu eu? Şi imediat m-am gândit la profilul meu de Facebook unde m-am grăbit să postez  primele mele paragrafe. Bun, oamenii citesc, dar câţi dintre ei vor aprecia ceea ce scriu eu? Nu sunt o tipă sociabilă şi prietenoasă, fapt pentru care am un număr restrâns de cunoştinţe, de prieteni. Mi-am luat drept ţintă 50 de aprecieri. Mă simţeam pregătită să dau curs provocării: dacă primeam 50 de aprecieri la ceea ce am scris, urma să continui să scriu. În mai puţin de 6 ore mi-am atins obiectivul, aşa că în zilele următoare m-am apucat să scriu. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns să scriu 40 de pagini, dar a fost momentul în care am realizat că am muncit şi că nu mă mai pot retrage. Trebuia să finalizez cu orice scop povestea de dragoste. Scris stângaci, ce-i drept, primul meu roman nu a fost aşternut pe hârtie, nu a avut o schemă. M-am aşezat în faţa laptopului şi am scris, povestea fiind imprevizibilă. Nici eu nu ştiam ce vor mai face personajele mele în ziua următoare.

Când norii au părăsit cerul, iar acesta din urmă s-a limpezit, imaginaţia mi s-a spulberat. Mă inspira cerul plumburiu şi stropii de ploaie. M-am oprit din scris. Am petrecut câteva zile în faţa laptopului fără să reuşesc să scriu, îmi doream dar nu mai puteam. Aşa am descoperit că imaginaţia mea era ascunsă sub plapuma de întuneric a nopţii, dar şi în cuvintele de încurajare ale puţinelor persoane care au crezut în proiectul meu. Nu au fost mulţi cei care m-au încurajat, probabil că şi acesta a fostul unul dintre motivele pentru care m-am ambiţionat să îl duc la bun sfârşit. Le voi fi mereu recunoscătoare celor care m-au susţinut încă de la început şi care au avut o vorbă bună de fiecare dată când m-am aflat într-un moment de impas. Dar din pacate, au fost mai mulţi, chiar foarte mulţi, cei care m-au descurajat prin vorbe sau prin gesturi, atunci când am avut nevoie de sprijin.

Între continente este romanul scris în pandemie, în perioada în care nu ni se permitea să părăsim locuinţa fără un motiv bine întemeiat. Aşa că nu am avut nimic mai bun de făcut în afară de a scrie. Astfel, la sfârşitul lunii mai, „Între continente” era bun de tipar şi avea să apară 2 săptămâni mai târziu la Editura Etnous din Braşov. Le mulţumesc celor de la editură pentru colaborarea frumoasă şi pentru profesionalismul de care au dat dovadă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *