Create fără să ştii

De la literatură la celelalte arte: operaţiunea supă de roşii cu găluşte
iulie 23, 2020
Doar puncte
august 5, 2020

Create fără să ştii

M-am plimbat printre cuvinte şi m-am jucat cu propoziţiile. Am respirat metafore şi epitete, chiar şi câteva personificări. Subiectul a fost mereu subînţeles, iar predicatul s-a tot repetat, a fost pe rând, când verbal, când nominal. Nu mai vreau să ştiu care este partea de vorbire sau care este partea de propoziţie, am vrut să scriu fără să gândesc. Fără adjective siropoase şi fără sensuri denotative şi conotative. Cu multe substantive comune, comun ca şi labirintul dorinţelor mele, pe care nu ştiu să le articulez. Nu am împărţit fraze în propoziţii şi nici propoziţii în fraze, am ridicat ştrengar din umeri şi am zâmbit. M-am certat cu semnele de punctuaţie care zburau, iar în zborul lor transformau sensurile proprii în sensuri figurate, sau invers. Cratima e neînţeleasă şi aşa va rămâne, aşa că nu m-am complicat, o pun peste tot sau nu o pun deloc, dar nu uit să o pun la dialog.

Şi dacă vă mai spun şi despre tehnologia care mă depăşeşte… E greu să tastezi fără a avea greşeli de tastare, e greu să copiezi fără să nu sări un rând, e greu să pui diacritice tuturor cuvintelor, sau să nu te repeţi de mai multe ori. Să pun alineat?  E o întrebare grozavă…

Ţinând cont de cele enumerate mai sus, „opera” mea trebuia să transmită un mesaj cititorului, şi până la urmă care este acela? Unde este firul narativ? Cred că l-am împletit din greşeală la o şosetă.

Momentele subiectului sunt pierdute în abis, plecate cu pluta la orizont în căutarea curcubeului. Mă uit la ceas şi nu le găsesc. Cât durează un moment în timpul nostru? Care timp? Timpul acela perfect… mai mult ca perfectul, ce este intens folosit, dar puţini ştiu cât de perfect este. Trecut, prezent şi viitor.

Cuvintele sunt precum boabele de nisip, care în funcţie de mărimea lor ajută duna de nisip din care face parte, să îşi cânte singurătatea. Astfel, fiecare dună de nisip, în bătaia vântului, are propriul cântec. Cuvintele în funcţie de mărimea lor ajută autorul sau poetul să transmită ceva celui care le citeşte. Astfel, fiecare autor sau poet, are după ce pune punct propria operă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *