Orice început are şi un sfârşit – ştim acest lucru, suntem conştienţi de el încă de la primele clipe de viaţă, de la primul zâmbet, de la primul surâs. Suntem sau nu pe drumul cel bun, greşim, învăţăm şi iertăm, fiecare clipă trăită ne apropie şi mai mult de final. Finalul iminent al clipei, al trăirii, al aventurii sau al iubirii. Patetic îl poţi numi atunci când se termină aşa cum a început: a început încet, acumulând firicele de nisip şi s-a terminat atunci când acestea s-au dus, s-au scurs pe rând, în acelaşi timp cu toată energia canalizată pe menţinerea unui sentiment ce nu îţi avea rostul. Şi te trezeşti într-o zi zâmbind! Totul a dispărut! Şi el, şi amintirile, şi-a luat cu el resentimentele şi nemulţumirile. Lăsând în urmă o nouă fiinţă, cu nenumărate cerinţe şi dorinţe. Banal e atunci când se termină cum a început, banal va fi dacă se va menţine.

Ai plecat dar ai lăsat în urmă numai bine. Un suflet hoinar pierdut prin mulţime ce astăzi nu se mai gândeşte la tine. Îţi este recunoscător că nu mai simte niciun fior, că jocul s-a terminat şi că nu mai este disperat după o atingere idioată sau după o vorbă în şoaptă. Şi-ţi voi spune „mulţumesc” la nesfârşit, pentru că te prefaci în continuare că nu ai ştiut, pentru că îţi mulţumesc pentru tot ce am simţit, pentru că iubindu-te pe tine am renăscut, pentru că m-am transformat, pentru că am rătăcit în neant, pentru că am revenit la viaţă în primăvară ca să mă pierd până în toamnă.

Ai fost cu mine două anotimpuri până te-ai pierdut printre nişte nimicuri, puteai să faci multe dar ai rămas pe loc blocat doar de un banal stop. Şi ştiu că o să te privesc ca şi cum în viaţa mea nu ai fost, nici măcar un cunoscut cândva care nu a reuşit să-mi cunoască inima. Nu păstrez niciun resentiment pe al inimii mele pergament pentru că soarta nu este scrisă de noi, ce suntem nişte marionete ale destinului. Mă simt eliberată, acum că în faţă am deschisă altă poartă şi îmi cunosc a mea soartă chiar dacă am mai tras la loz în plic încă o dată.

Sunt pregătită să îţi spun cât pot de tare: PLEACĂ!